Lolita

Din cauza subiectului său extrem de șocant - pasiunea morbidă a unui bărbat matur pentru o fetiță de doispre­zece ani, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia după apariția sa în Franța. Construită pe schema mitologică a povestirilor cu fauni și nimfe, Lolita este însă, înainte de toate, un poem de dragoste închinat limbii engleze și posibilităților sale expresive.

Poveste a iubirii obsesive și blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfetă Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rând, carte interzisă, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX.

Cartea a stat la baza a două celebre ecranizări, prima în regia lui Stanley Kubrik, cu James Mason în rolul principal, a doua sub bagheta regizorală a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons în rolul lui Humbert Humbert.

„Nu voi regreta niciodată că am scris Lolita. A fost asemenea unui joc frumos de puzzle – pe masură ce-l inventam, îi găseam și soluția. Bineînțeles că a eclipsat cu totul celelalte scrieri ale mele, dar nu pot să-i port pică. Un farmec straniu, tandru o învăluie pe această nimfetă mitică.” -  Vladimir Nabokov