Ciocoii vechi și noi

„Un roman popular şi senzational ca factura, istoric şi de moravuri ca tema, cum nu sunt putine dupa 1860, dar care are norocul primului personaj exceptional din istoria genului la noi: Dinu Paturica. […]

Ceea ce se tine cel mai bine minte, în afara eroului principal, sunt tablourile şi scenele de epoca, instructive ca nişte gravuri, în care vedem, cu mare claritate, moravurile sociale, institutiile, locurile publice, casele, strazile, echipajele, costumele, bucatele şi vinurile de pe masa, cosmeticalele, teatrul, muzica şi limba.

Sunt capitole întregi cu valoare arheologica şi istorica. În note de subsol, ni se explica termenii ieşiti din uz sau functionarea institutiilor de odinioara. Sunt copiate acte şi inventare.

Fictiunea e situata în mijlocul unei istorii reale. Ciocoii e, din acest punct de vedere, nu numai întâiul nostru roman memorabil, dar şi întâiul roman istoric adevarat.”

Nicolae Manolescu

„- Asculta, Dinicule. Am sa-ti incredintez una din cele mai mari taine ale sufletului meu; insa baga de seama, sa ma slujesti cu dreptate, caci intr-alt chip nu numai ca vei pierde nadejdea de procopseala ta, la care ma gandesc de atata vreme, dar te voi si pedepsi fara mila.

- Iti jur, stapane, sa te slujesc cu credinta la orice-mi vei porunci.

- Ei bine, Dinule, asculta. Cunosti tu pe Duduca?

- Nu o cunosc, stapane.

- Cum se poate sa nu cunosti tu pe tiitoarea mea?

- In adevar, stapane, nu o cunosc.

- Asta nu face nimic. Duduca este o fata foarte frumoasa, pe care o iubesc pana la nebunie si, fiindca o fata ca dansa poate sa placa si altora, m-am gandit ca n-ar fi rau a o pune sub privegherea unui om credincios. Ai, ce zici tu, bine m-am gandit?”