Metamorfoze sau Măgarul de aur

Orășel din Thessalia, ținutul vrăjitoarelor, aproximativ, pe la anul 150, al erei noastre. Zi de vară, căldură ca-n Grecia. O femeie frumoasă, măritată cu un bărbat bogat, care avea deja un fiu, face o pasiune exact ca Fedra. Insultată de refuzul fiului vitreg, se hotărăște să-l ucidă și-și trimite sclavul personal, care-i era foarte loial, să cumpere otravă. Numai că din greșeală otrava este băută de singurul copil al otrăvitoarei. În oraș e proces mare, lumea e adunată în piață, iar cortegiul mortuar trece spre cimitir. Totul sub ochii unui măgar împodobit cu un coif strălucitor. Oamenii sunt indignați, vor să fie pedepsit vinovatul, iar toate suspiciunile cad asupra fiului vitreg al acestei femei, adică fratele mortului.
Pentru uciderea rudelor de sânge exista pe vremea aia o pedeapsă gândită amănunțit: criminalul era bătut până devenea tot o rană și apoi cusut într-un sac alături de un câine, un șarpe și o maimuță. Aproape că nimeni nu vrea să-i asculte pe avocați. Oamenii așteaptă spectacolul. Piața (agora) geme de amenințări și de nerăbdare.
Totuși un doctor bătrân reușește să se facă ascultat. El susține că otrava a fost cumpărată de la el de către sclav, care și-a și pus pecetea pe sacul cu bani. Sclavii purtau un inel de fier, folosit ca sigiliu. Mai mult, în căldura acelei veri, doctorul anunță că nici măcar nu-i vânduse otravă, ci un somnifer din mătrăgună!
Orașul întoarce spatele magistraților, luând-o cu toții la fugă spre cimitir. Copilul e bine merçi, lumea - fericită. Sclavul este răstignit pe loc, iar ucigașa îndrăgostită este doar exilată. Așa e legea, uneori, imparțială.
Pe acest fond, în euforia orașului, măgarul este vândut unor sclavi: unul cofetar și altul bucătar.