Adolescentul

„Ediția actuală a Adolescentului, purtând pecetea limbii române literare de astăzi, a înțelegerii profunde a stilului contrapunctat și a poeticii asociativ-contrastive dostoievskiene, o să aibă viață lungă în cultura românească. (...) Avem în mână o traducere autentic-artistică, fidelă și frumoasă (...).
Cititorii (...) vor încerca o mare satisfacție estetică, precum și profunde trăiri existențiale provocate de analogiile acestui roman dostoievskian cu prezentul nostru, dominat de o tristă devălmășie a „valorilor”, de mercantilism, de subcultură și de religia succesului facil.”

„Romanul trecerii de la copilărie la jocurile serioase și absurde ale celor mari. Adolescentul, fiul nelegitim al lui Makar Ivanici Dolgoruki, evoluează de la credința în viața bazată pe iubire, generozitate și cinste, la evidența faptului că totul este necinstit, insolent și mârșav. Se îndrăgostește de cine n-ar trebui, vrea să se simtă important, este ezitant și condus de o pasiune vie pentru viață, pentru o idee. Ideea lui, scoasă în evidență în mai multe locuri, înseamnă singurătatea.
Neștiutor și avântat la început, avea impresia că orice este posibil, numai că treptat și-a dat seama că imaginea pe care o avea nu era decât o aparență. Cortină după cortină, adevăr după adevăr, realitatea s-a schimbat în paralel cu trecerea către maturitate. Adolescentul a realizat că nimic nu e simplu și nimic nu e ce pare a fi.”

„Deși personajele sale vorbesc mult, prea mult uneori, reacția lui Dostoievski față de lumea ce-l înconjoară apare mai degrabă în manifestări decât în discurs: în felul în care se mișcă, gesticulează, se scarpină, se holbează sau râd aceste personaje. Rareori, în marasmul de gesturi, multe fără însemnătate, transpare câte o întorsătură de frază, câte un sunet al cărui înțeles adânc răscolește pe neașteptate soarta eroilor, îi împinge, cu alte cuvinte, în scenă, îi trezește la viață.”

"Romanele lui Dostoievski sunt furtuni ale clarviziunii, vârtejuri în marea de nisip, capcane de apă care amenință să ne tragă în adâncuri la fiecare mișcare. Întâmplările și personajele sunt ținute alături de un singur liant, mai puternic decât oricare altul, materia sufletului. Furat de poveste, cititorul se trezește apucat și aruncat de colo-colo până la uitarea de sine; orbit, sufocat, el se trezește victima unui rapt dumnezeiesc. Doar citind Shakespeare am avut aceleași revelații.”