La răscruce de vânturi

La răscruce de vânturi este un roamn uluitor. Esența lui este încordarea și luptă, o luptă fără preget, care se desfășoară pe o durată de douăzeci de ani și atinge patru generații. Conflictul și tensiunea care apăr de la primele pagini cresc neancetat, ajung la paroxism, se mențin la înaltă tensiune. Apoi calitatea tensiunii se schimbă și vuietul sălbatic al romanului se încheie grav, pe o notă de speranța și împăcare. 

Meritul cel mai de seamă al cărții constă aceea că în întunecatele fapte pe care le relatează românul se poate întrevedea imaginea unei Anglii dominate de banul atotputernic, care falsifica oameni și sentimente. La răscruce de vânturi devine astfel reflectarea și critică acerbă a realităților contemporane, filtrate prin mintea pătrunzătoare, neiertătoare și cutezătoare a acestei tinere scriitoare, în prima jumătate a secolului XIX-lea.