Patul lui Procust

Vara la Movilă. Când mă gândesc la iubirea din miezul verii, în vine imediat în minte Movila și d-na T. Să nu-mi spuneți că n-am dreptate! Să fii român, cu liceul terminat, și să nu-ți vină în minte așa ceva, înseamnă că ești defect! Nu după-amiaza de august, cu forduri jerpelite, ci alt august, la mare. Fred Vasilescu și-a luat prietenii și-a plecat cu mașina la Movilă (Eforie Sud), pe drumul prăfos, plin de automobile  și de nebuni. Serile și le petrec la terasa Popovici. Anul 1926. D-na T stă pe un șezlong, la soare, iar după plajă își acoperă umerii cu o lungă eșarfă triunghiulară. E neînsoțită, iar apariția ei stârnește comentarii ironice în grupul lui Fred. El este măgulit, în aparență, dar în interiorul său crește un șobolan, care atinge potențialul într-o seară. D-na T, cu ochii ei într-o nunață indecisă, cu talia înaltă, cu zâmbetul îndurerat, i se agață de ochi. Ea dansează cu alți bărbați, lui i se pune o gheară în inimă. Ea nu-l poate privi. E seară înaltă de vară, iar lumea bea whisky, dansează și se pipăie cu eleganță. Fred stă călare pe un scaun uitându-se ostentativ spre d-na T, care este cu spatele spre el, în altă lume. Și-apoi se declanșează criza, isteria masculină în toată splendoarea ei. Fred se ridică de la masă și-o insultă, iar sub cerul de vară, în parfumul alcoolic, sub apăsarea unor vorbe ucigătoare, Ladima îl provoacă la duel.