Contele de Monte-Cristo (3 volume)

„Oricât de naive, de previzibile sau de artificiale ar putea să ne pară astăzi anumite episoade din carte, nimeni nu cred că va pune la îndoială faptul că Alexandre Dumas dovedește fler și inteligență artistică atunci când vine vorba de a face să ne sclipească pe dinaintea ochilor minții o făgăduință de nemurire. Este, în fond, ceea ce încearca să facă orice autor de ficțiune conștient, într-o anumită măsură, de puterea poveștii de a surprinde punctul de inflexiune din care o existență se convertește în Destin. Nu toți reușesc, desigur, dar cei care o fac au de obicei – pe lângă talent literar – capacitatea de a sintetiza o suită de aspecte aparent divergente în operele lor: elemente de basm și elemente de observație incipient realistă, valori etice și răsturnări de situație senzaționale, cultul eroismului și al abnegației pentru o cauză cu nostalgia evaziunii în tărâmuri îndepartate, și nu în ultimul rând ceea ce ține de palierul memoriei colective cu ceea ce ține de experiența nemijlocită. Mai cu seamă acest ultim aspect (împletire de memorie individuală și colectivă) are un aport crucial în ceea ce am putea numi propagarea „efectului Monte-Cristo“, asezându-l pe cititor în postura ucenicului vrăjitor, sedus de perspectiva de a exercita fără limite acea facultate pe care o folosim atât pentru a percepe lumea prezentă, cât și pentru a reconstitui trecutul și a aproxima viitorul.” - Catrinel Popa