Simbioză şi autonomie

Întreaga noastră viaţă suntem în căutarea unui echilibru sa­tisfăcător şi sănătos între legăturile simbiotice şi puterea de-a acţiona liber. Însă găsirea justei proporţii între dependenţă şi autonomie devine extrem de dificilă atunci când individul a trecut în primii săi ani de viaţă printr-o „traumă simbiotică” la nivelul relaţiei de ataşament cu mama sau cu alţi îngrijitori apropiaţi. Atunci când sugarul sau copilul mic nu obţine de la mama sa iubirea, siguranţa, protecţia şi căldura de care are abso­lută nevoie, el va cădea pradă unor „complicaţii simbiotice” care, în dezvoltarea sa ulterioară, vor lua forma unor comportamente adictive, anxioase sau chiar schizofrenice.

Prin numeroase studii de caz, Ruppert demonstrează în ce fel abordarea bazată pe constelaţiile familiale – şi mai specific pe „constelarea intenţiei” – poate aduce autonomia şi integrarea persoanelor traumatizate şi afectate de un clivaj psihic timpu­riu. Datorită multiplelor forme ale „complicaţiilor simbiotice” (din familii, dar şi din organizaţii sau chiar la nivel de naţiune), cartea este de interes nu doar pentru psihotraumatologi, dar şi pentru consilieri, terapeuţi ori sociologi şi specialişti în asistenţă socială.