Povestiri despre prietenii mei

Din când în când, în sacul cu poveşti al scriitorilor nu sunt doar cuvinte, sunt şi lacrimi, lacrimi de bucurie, spunea cândva într-o intervenţie scriitoarea Silvia Kerim.
Silvia Kerim stăpânea, cu o eleganţă tulburătoare, știința locuirii într-o casă hăruită de frumuseţe, poezie și mulți prieteni necuvântători. A trecut cu eleganță desăvârșită prin această lume cotropită de praful insensibilităţii şi al indiferenţei.
Iubirea pentru copii, oameni, animale şi natură se prelinge în poveştile pe care doar un condei ţinut de un suflet bun o poate face.
Poveștirile despre animale sunt relatări străbătute de realism, puțină tristețe, multă bucurie, o undă de sentimentalism și o nestăvilită dragoste pentru oameni și pentru prietenii lor necuvântători.