Extraordinara călătorie a ariciului Ariston

În Extraordinara călătorie a ariciului Ariston se întâmplă lucruri absolut, aproximativ și total extraordinare, dacă nu chiar fantastice.

După ce își vinde acele miraculos-vindecătoare, Ariston pleacă în lumea largă și, în drumul său spre Everest, se oprește totuși să mănânce un tiramis’ în capitala Franței, la Paris, sau să vadă cel mai frumos amurg, într-un sătuc din Luxemburg. Reușește Ariston să-și depășească delicata condiție de arici și să devină un erou al celor care vor să fie și curajoși, și liberi? Și care este rețeta, cu sau fără ace?

„Suferind de dor de ducă, Ariston acele-și vinde și cu banii de pe ele pleacă lumea să colinde. Înspre Everest pornește, unde fratele său geamăn, ce Breton el se numește, își făcuse o căsuță dodoloață și drăguță. Avalanșa ce se iscă din senin și într-o doară îi readuce pe-Ariston și pe Breton în Africa natală, unde erau așteptați, cu sufletul la gură, de Leontina, soția lui Ariston, și de Clementina, sora geamănă a Leontinei și viitoarea soție a lui Breton. Greu nu este de ghicit: finalul poveștii e unul fericit.”