Lotta și bicicleta

Nimeni n-o crede pe Lotta că știe să meargă pe bicicletă. E prea mică. Mică? La cinci ani fără două zile? Dar bineînțeles că știe să meargă. În secret!

Pe strada Zurbagiilor, fratele ei, Jonas, și sora ei, Mia-Maria, se dau la vale cu viteză pe bicicletele lor. Pare foarte palpitant. Și distractiv. Dar Lotta poate doar să-i privească. Oare când va primi și ea o bicicletă adevărată?

„— Sigur că știu să merg pe bicicletă! Ba da, știu! În secret!
Cea care striga așa era Lotta, o fetiță de pe strada Zurbagiilor. Stătea în poarta casei și se uita la frații săi, Jonas și Mia-Maria, care mergeau ca niște săgeți pe stradă, la vale, cu bicicletele. Nu-i de mirare că fetița era așa de supărată! Dar încă nu împlinise cinci ani și adevărul e că nu știa să meargă pe bicicletă. Nici măcar în secret.
— Ba nu știi, ești prea mică, îi spuse mai târziu Jonas.
Asta se întâmpla în bucătărie, la masa de seară.
— Și, oricum, nici nu ai bicicletă, adăugă Mia-Maria. Ai o tricicletă veche și-atât.
Asta o supără și mai tare pe Lotta.
— Vedeți? le spuse ea părinților. Normal că nu știu să merg pe bicicletă dacă n-am bicicletă!
După care mușcă dintr-o felie de pâine și adăugă:
— Ba știu să merg. În secret!
Lotta știa să facă o grămadă de lucruri în secret. „Și eu merg la școală”, obișnuia să zică. „În secret.” Iar odată, când Lotta era în vizită la o vecină, tușa Berg, aceasta a spus mirată: „Ia te uită! Jonas și Mia-Maria au ochii albaștri. Doar Lotta are ochii verzi.” Dar Lotta îi răspunsese foarte hotărâtă: „Și eu am ochii albaștri. În secret.” Pentru că Lotta voia să fie la fel ca Jonas și Mia-Maria.”