Fabule

Copile drag,

Cartea ce o ții în față nu-i o carte oarecare. E o carte isteață, ce te-nvață despre viață. În ea vei întâlni fel de fel de animale — și e tare de mirare că toate sunt vorbitoare! Iar, ca orice animal, toate-au un nărav măcar. Lăcomia și hoția, lenea și fățărnicia, răutatea, fudulia, minciuna și vorbăria, îngâmfarea, viclenia, peste toate și prostia! — trăsături dobitocești pe care le întâlnești, din păcate, nu doar în carte, nici doar în poiană ori în savană, ci le vezi încununate, ba chiar țanțoș purtate ca niște pietre de mare preț de oricare nătăfleț.

Însă tu să iei aminte, ca un copilaș cuminte, să citești și să primești, să crești, să te înțelepțești, nu cumva să te trezești peste câțiva ani, așa, că te vei asemăna ba cu leul la vânat, ba cu musca la arat, ba cu corbul înșelat, ba cu boul deputat. Tu să fii un împărat: nobil, curajos și darnic, drept, prietenos și harnic, înțelept și bucuros și la suflet luminos. Căci în lumea asta mare, de la lună pân' la soare, nu-i nimica mai de preț ca un copilaș isteț. Și nimic mai scump pe lume ca un dram de-nțelepciune!

Hai, acum te du, copile, într-a cărții noastre file, fă dreptate între toate animalele din carte, căutând cine-a greșit și cine-a fost păcălit. Eu atât o să-ți mai spun: fii tu eroul cel bun!