Ultimii copii de pe Pământ și Parada Zombi (Vol. 2)

„Înaintăm, trecând pe lângă monștrii care stau afară. Încerc să-i salut într-un mod serios, bărbătesc – dar tot ce fac ei e să se uite la mine ca și cum ar zice «Amice, ai ajuns la locul greșit». Thrull pune mâna pe ușă și o deschide, iar noi intrăm și suntem întâmpinați cea mai stranie scenă posibilă…

Tentacule dansează prin aer! Bestii blănoase fac scandenberg! Creaturi solzoase joacă o versiune ciudată de darts. La tejghea, insecte uriașe cât niște monștri înfulecă pizze întregi dintr-o singură înghițitură. Creaturi mici și zburătoare zumzăie pe ici colo, aducând comenzi Și peste tot, la mese, în separeuri, MONȘTRI MĂTĂHĂLOȘI stau de vorbă în limba lor monstruoasă.”

Zombii dispar. Ar putea să pară un lucru bun, din moment ce zombii îți dau mari bătăi de cap, dar Jack Sullivan, un puști obișnuit, este suspicios. Tot aude un zgomot sinistru și strident, care aproape pare să-i someze pe zombi să apară — dar unde și cu ce scop (probabil) mârșav?
Jack, cei mai buni trei prieteni de-ai săi (și poate singurii oameni de pe Pământ) și Rover, monstrul lor de companie, trebuie să deslușească misterul.

În timpul acestei misiuni, dau peste mai mult decât și-au imaginat, adică un GigaVierme, o gașcă de monștri care se relaxează într-o pizzerie, o creatură diabolică, care distruge lumile, și un sistem stereo care este superbombă. Poate Jack să-și dea seama de ce dispar zombii… înainte să dispară el și prietenii lui?