Walden sau Viața în pădure

Henry David Thoreau, Walden sau Viața în pădure (cu o introducere de Lev Tolstoi)

„Walden“ este relatarea a doi ani și două luni pe care H. D. Thoreau i-a petrecut singur în pădure. Dar acest text nu se limitează la simpla prezentare a unei arte de a trăi autonom și minimalist, ci se constituie și într-un excurs filosofic despre muncă, petrecerea timpului, încredere și individualism. Rescris de opt ori între 1847 și 1854, „Walden“ este capodoperă literară a lui Thoreau, una dintre cărțile de referință ale literaturii americane, dar și sursă reflecției ecologice privind utilizarea resurselor și conservarea spațiilor sălbatice.

„Zilele mele nu erau zile ale săptămânii, purtând ștampila vreunei zeități păgâne, și nici nu erau tocate în ore sau în zbuciumul ticăitului de ceas; căci eu trăiam că indienii din Puri, despre care se spune că au un singur cuvânt pentru ieri, astăzi și mâine și exprimă varietatea de sensuri prin a arată înapoi pentru ieri, înainte pentru mâine și deasupra capului pentru astăzi.“ (Henry David Thoreau)

Prezentarea colecției „Forma mentis“

Forma mentis înseamnă starea minții. A cărei minți? A individului? Nu aceea a unui singur individ, ci a unui număr suficient de mare de indivizi pentru a putea vorbi de o stare colectivă. Există așa ceva? Peste tot unde vedem că lumea se comportă la fel: un milion de tineri poartă simultan aceiași blugi, eventual rupți, lumea se supune modei, există mode intelectuale și filosofii la modă. Forma minții e deci un indicator bun pentru a explică de ce anumite cărți de filosofie au schimbat societatea și continuă să o influențeze cu fiecare nouă generație de cititori.

În colecția „Forma mentis“ au mai apărut: Arthur Schopenhauer, „Arta de a fi fericit. Mic tratat de eudemonologie“, cu o introducere de Friedrich Nietzsche; Friedrich Nietzsche, „Nașterea tragediei“, cu o introducere de Richard Wagner; Georg Simmel, „Religia“, cu o introducere de Nae Ionescu; Lao Tse, „Tao Te Ching. Cartea despre Tao și calitățile sale“, cu o introducere de Max Weber și o postfață de Rene Guenon; Confucius, „Analecte“, cu o introducere de Max Weber; Sfântul Augustin, „Despre Facerea lumii și despre Timp“, cu o introducere de Papa Pius al XI-lea și o postfață de Nicolae Iorga.