HOMO ZAPPIENS. Joc și învățare în epoca digitală

Lucrarea reprezintă o provocare cognitivă și o căutare de repere viabile pentru invățarea – formală și non-formală din contemporaneitate. Autorii, doi experți de la Universitatea Tehnologică din Delft, ne oferă un portret al tânărului din zilele noastre care este extrem de versat în mânuirea tehnologiei, fiind mai familiar cu „ferestrele” calculatorului (Windows!) decât cu acelea ale propriei sale camere. Acest tânar s-a obișnuit de mic să opereze cu fluxurile de informație discontinuă și nu întâmpină nici o problemă să zapeze de la un canal la altul, filtrând cu atenție datele relevante. De asemenea, nu are nicio reținere să comunice pe mess cu mai mulți prieteni simultan, să vorbească la telefon și să butoneze la calculator concomitent.

Copiii și tinerii de azi reprezintă generația zappiens - ei folosesc cu dezinvoltură tehnologia pentru o varietate de scopuri și prin intermediul acesteia își dezvoltă achizițiile cognitive, prin imersiune, după modelul jocurilor pe calculator. Autorii reușesc să ne convingă că strategiile de învațare descoperite de Homo Zappiens sunt valide și valabile în epoca digitală, iar școala trebuie să se adapteze aspirațiilor și noului model cognitiv al actualității. Cum anume? Wim Veen și Ben Vrakking ne oferă câteva provocatoare soluții de acomodare instituțională însoțite de o suită de exemple de bune practici de la școli „noi” din Olanda. Desprinse parca din Second Life - dar cu atât mai adecvate pentru „zappiens” – aceste practici de succes ne invită să reflectăm asupra unei perspective proaspete asupra conceptului deja anchilozat în limba de lemn - centrarea pe elev. Cum reușești să faci așa ceva când, ca profesor, ești Homo Sapiens, iar elevul tău este eminamente Zappiens? Veen și Vrakking ne oferă jaloane pentru această schimbare majoră de paradigmă.