Uniunea sovietică între obsesia securităţii şi insecurităţii

Încă din primii ani ai existenței sale, statul sovietic a fost stapânit de un sentiment de insecuritate, la originea căruia s-au aflat cele trei „cercuri concentrice” ale insecurității, vizibile la nivelul partidului (sentiment apărut în urmă acțiunilor de infiltrare a formațiunilor politice ruse cu agenți secreți; în interiorul partidului bolșevic, acest lucru a generat o stare de suspiciune între membrii de partid, vizibil în perioada Marii Terori din 1936-1938), la nivelul elitei politice sovietice (în raport cu propriul popor; sentiment provocat de lipsa de popularitate a regimului) și pe arena internațională (insecuritatea statului sovietic în raport cu lumea înconjurătoare, capitalistă). Acest sentiment de insecuritate a modelat comportamentul Uniunii Sovietice pe plan extern și s-a aflat la originea principalului obiectiv de politică externă al statului sovietic: constituirea, la granițele sale, a unui spațiu de protecție, denumit în literatură de specialitate cu un termen împrumutat din vocabularul militar: glacis strategic.