Istoria Transilvaniei (3 volume)

TRANSILVANIA ESTE ASTĂZI O PARTE A ROMÂNIEI ȘI A EUROPEI în același timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor Iocuitorilor săi. Pentru prima oară în istorie, sunt acum premise reale pentru ca toți locuitorii ei să fie și să se simtă egali la ei acasă. Țara nu mai este Transilvania de odinioară, dar urmele istoriei sunt peste tot. În trecut, au suferit și au fost fericiți, adesea în momente diferite, și românii, și maghiarii, și germanii, și evreii etc. Nici suferințele și nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de neprețuit, iar păstrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvană este un dat al trecutului, dar, în același timp, ne însoțește peste tot, astăzi, sub ochii noștri. E singurul loc din Europa unde o biserica bizantină stă Iângă o bazilica romanică, lângă o biserica gotică și lângă alta barocă, toate vecine cu o sinagogă! De asemenea, singurul loc în care un locaș de cult ortodox este la câțiva pași de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian! Aceasta spune mai multe despre conviețuirea pașnică decât despre conflicte, iar mesajul acestei lucrări este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru încrâncenare și răzbunare, ci pentru destindere și înțelegere. 

NU PUTEM NOl, ISTORICII, SĂ UNIFICĂM CEEA CE ISTORIA A DESPĂRȚIT! Totuși, dintr-un anumit unghi, locuitorii Transilvaniei au avut de-a lungul vremii o istorie comună și pe aceasta ne vom strădui s-o relevăm. Nu vom ocoli, firește, diferențele, diferendele și conflictele. O vom face însă fără ostentație, cu înțelegere pentru specificul fiecăruia, dar și cu dorința de echilibru și obiectivitate. O premisă pentru apropierea de acest scop propus este faptul că autorii sunt și români, și germani, și maghiari, și evrei. Dorim de astă dată un dialog, pentru ca monologuri au fost prea multe și nu au condus la nimic bun. De asemenea, împrejurările internaționale creează premise favorabile înțelegerii între națiuni și grupuri etnice, conducând la diminuarea vechilor chestiuni în litigiu. Astăzi începe să aibă tot mai multă importanță faptul că deopotrivă Ungaria și România fac parte din Uniunea Europeană. Transilvania, românească în proporție de circa 75%, aparține în chip firesc României, dar și noii Europe pe cale de a se face. De aceea, vechile crispări și obsesii legate de „dreptul istoric' sunt doar o amintire a trecutului și nu mai trebuie să influențeze judecata istoricilor.