Ceaușescu la Târgoviște 22-25 decembrie 1989 (Ediția a II-a)

„Evenimentele din decembrie 1989 au devenit cea mai mare enigmă a istoriei României. Nici trecutul na­țional, nici cel universal nu duc lipsă de astfel de fapte nedeslușite, și ele fac obiectul încer­cărilor nume­roa­se de a le descâlci spre deliciul cititorilor. Față de toate aceste enigme, evenimentele din decem­brie 1989 au parti­cularitatea de a fi cele mai recente și de a se fi desfășurat sub ochii a milioane și milioane de oa­meni. De multe ori, misterul desfă­șu­ră­ri­lor din Româ­nia de la sfârșitul anului 1989 este comparat cu cel care învăluie asasinarea președintelui John F. Kennedy, uitându-se însă că, în acest caz, Comisia Warren a dat, totuși, o explicație coerentă (Lee Oswald este unicul vinovat). Adevărată sau nu, această ver­si­une își are articulația ei logică, întocmai ca și geome­trii­le neeucli­diene, care sunt întemeiate pe principiul că prin punctul exterior al unei drepte se pot duce o infinitate de paralele sau, dimpotrivă, nici una, deși linia de tramvai ne arată co­rec­­ti­tu­di­nea postulatului lui Euclid (prin punctul exterior al unei drepte se poate duce o singură paralelă). Explicațiile - multe – ofe­rite de bo­gata biblio­grafie consacrată evenimen­telor din de­cem­brie pă­că­tuiesc prin lipsă de coerență, întrucât ele nu pot oferi o ex­plicație, și logică, și spriji­ni­tă pe surse in­con­testabile. Piatra de în­cercare a ori­cărui scenariu ră­mâ­ne desigur problema teroriș­tilor „nevăzuți, necu­nos­­cuți”.

Cartea domnului Viorel Domenico, Ceaușescu la Târgoviște (22-25 decembrie 1989) nu este o nouă încercare de explicare a eve­nimentelor din decembrie 1989, ci o culegere de mărturii, ce se plasează în conti­nu­area excelentului său volum, După exe­cuție a nins (București, Ed. Militară, 1992).”

acad. Florin Constantiniu, București, 1998