Familia, chipul iubirii

Noi în Biserică nu cununăm femei şi bărbaţi, ci cununăm mire şi mireasă, adică oameni mirunşi îndată după taina Sfântului Botez. Mirunşi şi împărtăşiţi. În taina Sfintei Cununii îi vezi că se emoţionează până şi cei care nu cred în Dumnezeu. Dar, să ştiţi, Biserica cunună şi astfel de bărbaţi sau femei! Duhul Sfânt, Care este primit atunci la cununie, poate să schimbe şi viaţa lor. Pentru că Biserica nu este un spaţiu care aşteaptă, ci un spaţiu care întâmpină şi transmite lumii în care trăim, tot impul, atomii de convertire, atomii de miresie ai tuturor nădejdilor noastre. Cu alte cuvinte, e una dintre cerinţele mele pe care o adresez celor pe care-i cunun şi, în principiu, o cam ţin, cu mici excepţii. Când ne întâlnim, nu spun: „Părinte, iată soţul meu!”, ci „Iată mirele meu!” Şi „Iată, părinte, mireasa mea!” Pentru că numele de mireasă şi de mire nu durează 24 de ore. Durează o viaţă întreagă. Ne-am pierdut cuvintele şi am inventat unele care-L discriminează pe Dumenzeu. Recăpătaţi-vă cuvintele prin care nu-L discriminaţi pe Hristos şia atunci veţi vedea că inclusiv Taina Cununiei oferă familiei un fundament. Toată lumea crede că familia este formată din bărbat şi femeie. Iar eu am să vă spun că familia e formată din mireasă şi mire, cu Hristos şi cu tot ce vede Hristos de jur-împrejurul Lui ca dar al Împărăţiei lui Dumnezeu pentru ei. Pentru că, în sine, familia este o împărăţie, care nu poate fi alienată, nici aliniată, ci poate fi doar dobândită, dezvoltată, crescută şi împlinită.