Descriere produs
În ultimii ani, creştinii de pretutindeni redescoperă originile iudaice ale credinţei lor. Iar între riturile creştine, Paştele, sărbătoarea Învierii Domnului, are cele mai puternice legături cu religia vechilor evrei. Brant Pitre şi-a propus să elucideze această legătură răspunzând unor întrebări precum: Cum arăta sărbătoarea Paştelui în vremea lui Isus? Ce aşteptau evreii de la Mesia? Ce a urmărit Isus prin instituirea Euharistiei? Şi, mai presus de toate, ce a vrut să spună Isus prin cuvintele: „Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu“ şi prin misterul frângerii pâinii? Subtil cunoscător al Bibliei şi al interpretărilor tradiţionale, evreieşti şi creştine, ale Sfintelor Scripturi, autorul aruncă o nouă lumină asupra Cinei de pe urmă, analizând vorbele şi gesturile lui Cristos în cadrul iudaismului din secolul I şi subliniind adevărata revoluţionare a credinţei pe care a inaugurat-o.
Fiul lui Dumnezeu? (2023) ,
Isus Mirele (2023) ,
Isus și rădăcinile evreiești ale Mariei (2023) ,
Cu Isus pe calea rugăciunii (2023) ,
Cele mai frumoase povestiri din Biblie (2023) ,
Mic îndreptar de credință (2023) ,
Cele mai frumoase pagini de înțelepciune biblică (2023) ,
Mic tratat despre întâlnire și dialog (2023) ,
Biblia după textul ebraic. Geneza (2023) ,
Biblia după textul ebraic. Exodul. Leviticul (2023) ,
Detalii produs
ISBN: 978-973-506-202-6
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 240
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Humanitas
Teme: creștinism
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Religie >> Cărți Creștinism
Speciale >> Evreii - istorie, cultură, literatură, personalități
Din blogul Cartepedia
,,Studiul realizat de teologul catolic Brant Pitre despre Taina Sfintei Euharistii și, mai exact, despre rădăcinile iudaice ale acesteia are la bază o întâmplare mai degrabă sentimentală. Autorul, stude......“
citește mai multOpinii editoriale
„Cartea de faţă ne oferă o incursiune fascinantă în istoria religioasă a poporului ales, în care eşecul împlinirii destinului uman a fost reparat şi depăşit de o revelaţie şi o pedagogie divină care să-i permită omului să-şi redobândească demnitatea. Ele evocă situaţii de viaţă cu valoare paradigmatică, instituţii, gesturi semnificative care, mai apoi, se cristalizează într-o liturgie cu forţă eliberatoare. Cina de pe urmă luată de Isus Cristos cu ucenicii săi este o astfel de liturgie. Celebrarea ei nu doar reaminteşte un eveniment din trecut, ci, prin frângerea pâinii şi prin oferirea cupei cu vin, actualizează Jertfa de sine a Mântuitorului astfel încât rodul ei eliberator se perpetuează de-a lungul veacurilor.”
Tarciziu Șerban