Bacalaureat. Tipuri de subiecte la limba și literatura română

Subiectul de examen la limba și literatura română, proba scrisă, cuprinde trei părți: prima constă în descifrarea, înțelegerea și analiza stilistică a unui text liric, epic sau dramatic la prima vedere; a doua parte are în vedere exprimarea unei opinii, pornind de la o temă dată, iar ultima parte presupune redactarea unui eseu structurat, fiecare dintre aceste subiecte, valorând 30 de puncte.

În cadrul culegerii de față, va supun atenției modele pentru toate tipurile de subiecte, oferindu-le astfel elevilor și profesorilor, în pregătirea pentru examenul de bacalaureat, material didactic auxiliar în acord cu programa școlară în vigoare.

Pentru rezolvarea corectă a cerințelor de la Subiectul de tip I, elevii trebuie să aibă cunoștințe de limbă română (fonetică și lexicologie), noțiuni de stilistică și teorie literară, prevăzute în programă pentru examen.

Conținuturile obligatorii pentru primul subiect sunt:

-aplicarea, în diverse situații de comunicare, a normelor ortografice, ortoepice, de punctuație, morfosintactice și folosirea adecvată a unităților lexicosemantice;

-aplicarea cunoștințelor de limbă, inclusiv a celor dobândite în ciclul gimnazial, în exprimarea corectă și în receptarea textelor studiate sau la prima vedere

-pronunții corecte / incorecte ale neologismelor; identificarea grupurilor de sunete (hiat, diftong, triftong), accentul;

-cacofonia, hipercorectitudinea;

-pronunțare / lectură nuanțată a enunțurilor (ton, pauză, intonație);

-variante lexicale, câmpuri semantice;

-erori semantice: pleonasmul, tautologia, confuzia paronimica;

-derivate și compuse (prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide), schimbarea categoriei gramaticale;

-relații semantice (polisemie, monosemie, sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie);

-sensul corect al cuvintelor (în special al neologismelor);

-unități frazeologice (locuțiuni și expresii);

-câmpuri semantice și rolul acestora în interpretarea mesajelor scrise și orale;

-sensul cuvintelor în context: sens denotativ și sens conotativ.

-forme flexionare ale părților de vorbire (pluralul substantivelor, articularea substantivelor, forme cazuale; forme flexionare ale verbului; adjective fără grade de comparație; numerale etc.); valori expresive ale părților de vorbire; mijloace lingvistice de realizare a subiectivității vorbitorului;

-elemente de acord gramatical (între predicat și subiect – acordul logic, acordul prin atracție; acordul atributului cu partea de vorbire determinată);

-elemente de relație (prepoziții, conjuncții, pronume /adjective pronominale relative, adverbe relative).

-norme ortografice și de punctuație în constituirea mesajului scris (scrierea corectă a cuvintelor, scrierea cu majusculă, despărțirea cuvintelor în silabe, folosirea corectă a semnelor de ortografie și de punctuație);

-rolul semnelor ortografice și de punctuație în înțelegerea mesajelor scrise;

-registre stilistice (standard, colocvial, specializat etc.) adecvate situației de comunicare;

-coerentă și coeziune în exprimarea orală și scrisă;

-tipuri de texte și structură acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ;

-stiluri funcționale adecvate situației de comunicare;

-limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaic; argou, jargon;

-stil direct, stil indirect, stil indirect liber;

-rolul figurilor de stil și al procedeelor artistice în constituirea sensului;