Chiriașul secundei vol. II

Carte după carte, autor după autor... Și Tzara, auzi: cu unitatea de măsură Eternitatea, orice acțiune este zadarnică. Și mai vine și Breton cu prostiile lui: E inadmisibil că un om lasă vreo urmă prin trecerea să pe pământ. Va înșelați, stimabililor, Marele meu OP va dăinui de-a pururea și-o zi, cum a zis Will, nesuferitul ăla de Will care se lăuda că a făcut lumea în șase zile, prea le știa el pe toate!... Căci mie, numai mie, mi s-a dat unică șansa de a câștiga, prin operă mea, marele pariu cu Eternitatea! Și voi duce astfel în eternitate și pe acești umili chiriași ai secundei...
Autor după autor, deceniu după deceniu, secol după secol... Doamne, câți răstigniți ai scrisului, câți apostați ai cernelii! Gata, că
aduce a Sorescu. Sau a MRP. Nu, că asta-i cu noi suntem ai țărânei netrebnici expulzați pe care-o sacră mână cu pene îi încălță... Mai am puțin și voi sparge oul lui Nichita, Nichita Stănescu, celebrul, blestematul ou în care se lasă clocit de-o idee, nezburata lui aripă își va luă, în sfârșit, zborul... va pup delicat, chiriași ai secundei, căci, iată, sunt în sfârșit la ultima fi la, mașinăria, minunată și credincioasă mea masinărie încetinește, a ajuns din nou în Punctul Zero.