Articole burgheze

"N. Steinhardt nu vrea sa participe, nici macar in regim de replica satirica, la blasfemii editoriale avangardiste. E cea mai buna dovada ca, in rest, o face: intra energic si dezinvolt in jocul codificarii si decodificarii culturale, destructurind si legitimind totodata, cu parodiile lui, textele si stilurile originale. Este o relatie mutuala, daca nu o secreta complicitate intre subiectul sagace si obiectul multiplu al ironiei, relatie sesizata de catre tinarul Steinhardt.
Pacat ca reciproca n-a fost valabila. Receptarea meschina, in epoca, a unei asemenea carti delicioase dovedeste ca tinerii nostri straluciti din elita interbelica erau prea furiosi, prea hotariti si prea orientati ideologic pentru a mai avea si umor."

"Surprind, la tot pasul, circumscrierile ferme ale unor fenomene – literare, legislative sau politice – intotdeauna repetabile. Studiile privitoare la colaboratorii guvernului de la Vichy sint inca utile cercetatorilor intunecatului proletcultism romanesc. Tratarea, in alta parte, cu fina psihologie a citorva personalitati controversate aminteste de pururi tinara metoda a lui Plutarh. Definirea in termeni de lasitate istorica a momentelor de recrudescenta a poeziei e, iarasi, un nucleu fertil."

"Un corpus de avertismente spulberatoare de iluzii, semnalind derapaje, atragind atentia asupra marilor pericole camuflate de bune intentii, de cuvinte seducatoare sau de pura demagogie. «Copilul batrin» (cum il caracteriza, mai degraba cu o mindrie melancolica si compasiva, Steinhardt-tatal), parind a fi trecut prin toate experientele, smulge valul aparentelor, demistifica la tot pasul, seamana intrebari nelinistitoare, vede cu un ceas mai devreme catastrofa si trezeste din toropeala, vaticineaza. In vremuri normale, el ar fi putut trece drept un exaltat si un dogmatic, acum insa, cind pare a simti, ca Hamlet, ca the time is out of joint, surplusul de patos si fixarea incapatinata in binele verificat intra in perimetrul normalitatii.”