Patria mea era un sâmbure de măr
de Herta Müller
Titlu apărut în colecția Seria de autor Herta Müller la Humanitas Fiction
Descriere produs
Cartea de faţă reuneşte discuţiile purtate de autoare la Berlin, în decembrie 2013–ianuarie 2014, cu jurnalista austriacă Angelika Klammer. Titlul este un vers dintr-un distih pe care Herta Müller şi-l repeta mereu, ca pe o incantaţie, pentru a-şi da curaj când trebuia să meargă la interogatoriile de la Securitate: Patria mea era un sâmbure de măr, / căutându-mi drumul între seceră şi stea.
Discuţiile refac drumul parcurs de Herta Müller din satul natal până la scriitoarea de azi şi laureata Premiului Nobel – este deci un volum autobiografic. Problematica e, în esenţă, cea cunoscută şi din alte opere literare şi eseistice ale autoarei, dar prin dialog amintirile şi reflecţiile ei dobândesc o acuitate deosebită. Considerațiile despre scris ocupă un loc important, volumul fiind totodată un autoportret al Hertei Müller şi o ars poetica.
Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică (2023) ,
Călătorie într-un picior (2023) ,
Încă de pe atunci vulpea era vânătorul (2023) ,
Omul este un mare fazan pe lume (2023) ,
Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însumi (2023) ,
Animalul inimii (2023) ,
Regele se-nclină și ucide (2023) ,
Amurgul idolilor (2023) ,
Scriitori germani din România de după 1945 (2013) ,
Pot merge şi singur şi alte povestiri de dragoste (2013) ,
Detalii produs
Autor: Herta Müller
Traducător: Alexandru Al. Şahighian
despre: Angelika Klammer
ISBN: 978-606-779-104-4
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 208
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Humanitas Fiction
Teme: comunism
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Biografii, memorialistică, publicistică și eseuri >> Cărți Interviuri
Speciale >> Premiul Nobel
Opinii editoriale
„La Herta Müller frumuseţea şi groaza sunt strâns învecinate. […] Urâţenia era mereu prezentă, atotputernică şi de neînvins; frumuseţea, în schimb, era un program de rezistenţă individuală, şi prin urmare o problemă de supravieţuire. Frumuseţea putea fi produsă mai cu seamă prin limbaj. Greu de spus ce ar fi devenit Herta Müller în absenţa dictaturii care a forţat-o să scrie pentru a se autoafirma şi care a fost subiectul major al vieţii ei. Dar forţa de atracţie magnetică pe care o exercită cuvintele asupra ei ne face să presupunem că ar fi existat atunci un alt factor declanşator.”
Süddeutsche Zeitung„Interviurile se consideră că ţin de genul jurnalistic, nu de cel literar, dar prin felul emoţionant, tulburător în care se mărturiseşte Herta Müller în această carte de interviuri, ea a creat literatură, şi anume literatură majoră.”
Der Spiegel