TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Memorii 978-973-46-1175-1
Indisponibil
Disponibilitate: Indisponibil
Anunţă-mă când este disponibil!
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici. Adaugă la wishlist

Memorii

Valeriu Anania
Indisponibil
Disponibilitate: Indisponibil
Anunţă-mă când este disponibil!
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist
Scrise cu remarcabil talent de povestitor, Memoriile lui Valeriu Anania acoperă o lungă perioadă, din anii...
Vezi mai multe detalii
ISBN: 978-973-46-1175-1
Dimensiuni: 16x23,5 cm
Tip copertă: Hardcover

Mai multe despre carte
Descoperă cartea Memorii de Valeriu Anania apărută la editura Polirom

Scrise cu remarcabil talent de povestitor, Memoriile lui Valeriu Anania acoperă o lungă perioadă, din anii ’30 ai epocii interbelice, când, adolescent fiind, frecventa cursurile Seminarului Teologic Central din București, și pană în 1993, cnd este ales arhiepiscop. Avem astfel panorama unor epoci și regimuri politice diverse din istoria României, odată cu imaginea completă a biografiei autorului, de la adolescență și tentațiile legionare conjuncturale la rolul jucat în tentativă de retragere din funcție a Prea Fericitului Teoctist și alegerea lui Daniel mitropolit al Moldovei, în 1990. Memoriile au inserturi de jurnal și sunt redactate în două etape: o prima parte pană la întoarcerea din SUA, în 1976, iar o a două parte după 2001, când autorul recuperează mai vechiul manuscris.

Data apariției: 2008
Editura: Polirom
Pagini: 696
Limba: Română
Hârtie: 120g/m
Cuvinte cheie:
literaturâ română, memorialistică, România interbelică, arhiepiscop, epoca interbelică, legionari, Biserica Ortodoxă Română, patriarhul Teoctist, spiritualitate, credință
Opinii editoriale
mai 2009, Dacia literară - Emanuela Ilie
"Cu volutele ei spectaculoase prin cotloanele unei memorii vii, ardente şi generoase, cu detenta ei incredibilă prin locuirile spaţio-temporale în care s-a putut pe-trece această devenire, cu aerul ei testimonial bine strunit, cartea de confesiuni a lui Valeriu Anania reuşeşte, ca puţine alte scrieri memorialistice, să ofere documentul perfect, care validează etic şi estetic un destin absolut uluitor."
aprilie 2009, Apostrof - Florin Soporan
"Memoriile lui Valeriu Anania nu reprezinta o cercetare istorica de tip clasic, nu se intemeiaza pe investigatii in arhive si restituie fapte si evenimente cu angajamentul unui participant. Tonul se doreste egal, lipsit de patima, iar limbajul este unul accesibil publicului larg. Verva scriitorului sustine in mod fericit consemnarea acestei depozitii si vocatia normativa a omului bisericii. Cele aproape sapte sute de pagini ale cartii pot reprezenta punctul de plecare pentru cunoasterea unor evenimente ale istoriei apropiate si in egala masura prilejul pentru proprie reflectie asupra implicarii omului in viata cetatii, prilej pentru cititor la un propriu examen de constiinta."
7 octombrie 2011, România literară, nr. 40 - Nicolae Scutaru
"Biografia si bibliografia poetului, prozatorului, dramaturgului, memorialistului si carturarului prelat Valeriu Anania (1921–2011) incep sa intereseze si sa preocupe, intens, pe cercetatorii si istoricii literari, odata cu intrarea sa in eternitate. Necrotextele, amintirile, marturiile si evocarile care s-au publicat, la trecerea sa intr-o alta lume, constituie, desigur, un moment important, de unde trebuie sa inceapa lectura si relectura operei literare si teologice, spre o mai dreapta receptare critica si estetica, precum si pentru o mai adecvata situare a acesteia in evolutia literaturii nationale."
29 ianuarie 2009, România literară - Constantin Coroiu
"Memoriile lui Valeriu Anania (800 de pagini, format mare) ne restituie o epoca si o lume, de fapt mai multe epoci si mai multe lumi: a manastirilor, a clerului, a puscariilor antonesciene si dejiste, a exilului, a emigratiei. Este o marturie si o carte de invatatura. Dar mai inainte de toate o opera nonfictiva scrisa cu o remarcabila forta epica. Lectura ei este pasionanta si, as spune, initiatica."
29 ian – 4 feb 2009, Observator cultural - Ovidiu Simonca
"Cred ca Memoriile lui Valeriu Anania, in afara de laude (unele fatarnice, pentru a sufoca o dezbatere), ar trebui sa provoace autoreflectia altor inalti ierarhi ortodocsi, precum si o marturisire de cainta. Valeriu Anania (desi nu s-a prezentat la audierile de la CNSAS) spune ceva mult mai important prin Memorii: sa ne privim viata, fara frica, fara rusine si fara impopotonari. Marturisirea este o cale spre libertate interioara si spre liniste sufleteasca."
23 ianuarie 2009, Omul care aduce cartea - Dan C. Mihăilescu
"Un volum de memorii Valeriu Anania, care pentru mine sta pe acelasi plan cu Jurnalul lui Mihail Sebastian, al lui N. Steinhardt si cartea despre inchisori a lui Ion Ioanid. Omul are talent literar exorbitant, are o forta penetranta in istorie."
22 ianuarie 2009, Cultura - Constantin Coroiu
"Asemenea carti ne dau speranta, sau macar iluzia ca, dincolo de napirliri, de tradari, de amintiri deghizate, de „apeluri“ si epistole ridicole, de vinovate autofictiuni si mistificari, de sunetul stresant al goarnelor unor asa zise elite, in fapt niste gasti ceva mai lustruite, in această tara mai exista respect pentru adevar, mai exista sinceritate, onestitate si, ss nu zic vorba mare, constiinte."
"Tragismul vietii sale este refluxul vointei de a reuni contrariile, in pofida unei istorii care absolutizeaza partialitatea si partizanatul. Nu e de mirare ca atitudinea respectiva, ostila oricaror incadrari definitive, a provocat animozitati, acuzatii virulente sau, dupa caz, nedumeriri. Unii au interpretat-o ca pe un riscant proiect polifonic, invecinat cu spiritul faustic al modernitatii. Altii au vazut in ea proba unor ezitari esentiale. In ce ma priveste, cred ca adevarul se afla aiurea. Parintele Anania este prin excelenta un om liber, un om care a refuzat sa-si sacrifice inzestrarile pe seama modelelor ideologice, a imperativelor previzibile sau a obligatiilor circumstantiale. Vor fi fiind toate acestea semnele unui parcurs contradictoriu? Nicidecum. Descifrez in ele, dimpotriva, vocatia unei coerente paradoxale, care face din demnitate o suprema valoare si cultiva neatirnarea ca pe un superlativ al smereniei.”
Opinia cititorilor