Dragoste în vremea Corona. Roman sau pseudojurnal de pandemie

Un roman inedit, de fapt un pseudojurnal de pandemie, surprinde „bomba” care a lovit omenirea, o pandemie teribilă, cumplită şi mizerabilă, în care un virus minuscul a schimbat viaţa tuturor, într-o clipă. Scriitoarea se apleacă atent, curios, cu fineţe de psiholog profesionist, asupra felului în care reacţionează diferite personalităţi umane la criza aceasta majoră, existenţială. Acum s-au instalat, peste Terra, frica, groaza, panica, bâlbâiala, nesiguranţa, oboseala, lehamitea, negarea, teama de viitor.
Şi în acest decor absolut spectaculos, chiar dacă este cumplit, oamenii continuă să trăiască, să iubească, să urască, să socializeze virtual, dar nu numai, să invidieze, să şmecherească, să lovească, să duşmănească, să profite, să ajute, să plângă, să glumească şi să spere…

"E de necrezut cum se pot manifesta bieţii oameni în cazul unei crize majore existenţiale, fără precedent, absolut fabulos! Dar, oricum, nu judec, nu condamn, ci doar încerc să observ, să înţeleg şi… să sper. Fiindcă, totuşi, până la urmă va fi bine. Omenescul din om, inteligenţa, dublată de înţelepciune, nu au cum să nu învingă!  Doar fiecare avem în noi Sclipirea aceea, care ne dă dreptul să sperăm, ne dă puterea de a învinge frica paralizantă, lăcomia şi prostia, cele neruşinate, şi obstacolele grele de traseu. Căci, pe cale sunt de toate, inclusiv lecţii, pe care ar trebui să le învăţăm cât mai rapid, din mers, să nu mai orbecăim, să nu mai irosim aiurea forţele, inteligenţele, timpul, banii, creativitatea. Să nu mai riscăm, să nu mai greşim. Acolo, Mâine, trebuie să fie siguranţă-pace-bunăstare-egalitate-libertate-Lumină!"

(Stela-Maria Ivaneş)