Cad castane din castani. Amintiri de ieri şi azi
de Emil Brumaru, Veronica D. Niculescu
Titlu apărut în colecția Ego-Grafii la Polirom
Descriere produs
Volumul grupează tematic un amplu dialog între Emil Brumaru şi Veronica D. Niculescu publicat iniţial în rubrica „Diabloguri” din Suplimentul de cultură. Se vorbeşte despre viaţă, despre moarte, sînt depănate amintiri, sînt analizate traume din copilărie şi mai recente, dar şi momente emoţionante din viaţa celor doi. Peste toate acestea planează mereu literatura – uneori direct, vizînd autori, opere şi personaje, alteori indirect, ca un liant între diversele teme abordate.
Cad castane din castani debordează de sensibilitatea caracteristică autorilor, iar dispoziţia ludică cu care ne-au obişnuit deja transformă subiectele de discuţie într-un joc.
Cerşetorul de cafea (2014) ,
Opere V. Crepusculul civil de dimineaţă (2015) ,
Amintiri din rai (2023) ,
Opere VI. Ne-ndepărtăm din ce în ce de viață... (2020) ,
Opere VII. La ruinurile galanteriei. Opera postumă (2020) ,
Infernala comedie (2024) ,
Spre văi de jad şi sălbăţie (2016) ,
Muzicanții din Bremen (2016) ,
O vară cu Isidor (Vol. 1) (2017) ,
Toţi copiii librăresei (2020) ,
Detalii produs
Opinii editoriale
„În decembrie 2007, Emil Brumaru strecura dintr-odată într-unul dintre comentariile sale pe blogul meu, cînd erau în toi cine ştie ce discuţii nevinovate despre paiaţe, sobe sau pagini: «Şi de aici o să trec la altceva... Cred că ar fi interesantă o carte cu viaţa, atît cît poate fi ea destăinuită, a doi oameni de vîrste diferite... De gîndit». Am rîs ca de o ghiduşie şi, cu siguranţă, nu m-am gîndit la nici o carte. Peste o lună, iarăşi: «Şi revin la ideea scrierii unei cărţi, aşa, în unda întîmplării... neforţînd nimic... Carte pe care deja am început să o scriem, îţi atrag, cu viclenie, atenţia!». Şi atunci comentariul a zburat pe lîngă mine aproape neluat în seamă. Aceste două comentarii m-au frapat abia acum, la recitirea dialogurilor noastre adunate laolaltă. A trebuit să treacă nişte ani ca să pricep şi eu că, probabil, din poveştile noastre intersectate şi decupate apoi sub formă de rubrică de revistă chiar crescuse pe neştiute o carte.”
Veronica D. Niculescu