Dincolo de centru. Politici de locuire în București (1910-1944)

Cum s-a format și cum a evoluat periferia Capitalei la finalul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a veacului următor? Care a fost atitudinea administrației față de locuirea de masă și față de problemele specifice pe care zonele mărginașe ale orașului le generau? Cum s-au definit aceste teme în cadrul teoriei autohtone de urbanism, când au apărut primele măsuri de politică socială în domeniul rezidențial și cum au modelat ele orașul? 

Acestea sunt câteva dintre întrebările de la care a pornit cercetarea Irinei Calotă, a cărei teză de doctorat, restructurată și completată cu noi surse documentare, a stat la baza volumului de față.
 

Lucrarea se concentrează pe modul în care locuirea de masă și periferia s-au definit ca subiecte ale preocupărilor teoretice, arhitectural-urbanistice și politice, precum și pe efectele pe care măsurile ce au decurs din aceste preocupări le-au avut asupra mediului urban bucureștean. Cercetarea tratează relația dintre teorie și practică, dintre măsurile adoptate la nivel central și modul lor de implementare și recepționare la nivel local. Autoarea nu își propune doar să descrie principalele momente ale procesului, ci și să furnizeze o înțelegere aprofundată și o explicație a mecanismului din spatele lor — pus în relație cu schimbările ideologice și teoretice generale — și să evalueze măsură în care implementarea acestor politici de locuire a avut puterea de a schimbă imaginea periferiei și calitatea locuirii în zonele mărginașe.