Cuvintele, încotro?

„Profesorul Stelian Dumistrăcel este un mare lingvist care şi-a asumat, parcă dintotdeauna, rolul de reper moral şi profesional, pe care şi-l exercită cu umor şi bunăvoinţă, amuzîndu-se, ca orice erudit, în faţa diversităţii ideilor şi a spectacolului lingvistic actual, pe care le priveşte cu o neobosită curiozitate. Lingvistica românească – conectată la cea internaţională – şi-a consolidat prin scrierile şi cercetările Domniei Sale tradiţia de întemeiere teoretică şi de cunoaştere aplicată a tezaurului limbii, în toate formele şi registrele sale – vechi, regionale, populare şi literare. Domnul Stelian Dumistrăcel a realizat o excepţională operă de cercetare în dialectologie, fonetică, lexicologie şi lexicografie, terminologie, etimologie, romanistică, istoria limbii literare şi a ideilor culturale, demonstrînd o permanentă deschidere către cele mai noi direcţii în stilistică, etnolingvistică, sociolingvistică şi pragmatică. Ne-a dovedit, de atîtea ori, că tradiţia retoricii clasice e cea mai solidă cale de interpretare a ludicului în limbaj. A descris fenomenul fascinant al tabuizării şi al agresării numelor. A detectat încărcătura culturală a cuvintelor vechi şi populare şi a reconstituit detectivistic istoria expresiilor adesea obscure. A fixat cu precizie specificul discursului publicistic. A descris funcţionarea curentă a intertextualităţii, prin formula «discursului repetat», în care e cuprinsă o caracteristică fundamentală a limbajului uman. Rigoarea sa absolută se împleteşte fericit cu spiritul de fineţe, cu relativizarea inteligentă, sub semnul nuanţelor şi al permanentei interogaţii. Aşa cum ne-o prezintă Domnia Sa de fiecare dată, cercetarea lingvistică e profundă, severă, migăloasă – dar şi ingenioasă, sclipitoare şi spectaculoasă”. (Rodica Zafiu)