Stanțe

„Actul creaţiei nu este, cum afirmă edulcorata reprezentare obişnuită, un proces care porneşte de la putinţă către act spre a se epuiza în acesta, ci conţine în miezul său un act de de-creaţie, în care ceea ce a existat şi ceea ce n-a existat sunt restituite unităţii lor originare din mintea lui Dumnezeu, iar ceea ce putea să nu existe şi a existat se risipeşte în ceea ce putea exista şi n-a existat. Această de-creaţie este, propriu-zis, viaţa operei, ceea ce face posibilă lectura, traducerea şi critica, prin care de fiecare dată încercăm să repetăm opera. Tocmai de aceea însă actul de de-creaţie îi scapă mereu oarecum printre degete autorului, în pofida oricărei perspicacităţi ironice, numai aşa i se îngăduie să scrie în continuare.”