Descriere produs
„Am dăruit dragoste şi am primit dragoste în dar; am fost binecuvântat cu multe lucruri minunate, şi la rându-mi am întors lumii din zestrea mea. Mai presus de orice, am fost o fiinţă gânditoare, un animal cu raţiune, născut pe o planetă frumoasă, ceea ce în sine e un privilegiu enorm şi o aventură unică.”
Cele patru eseuri reunite în această carte au fost scrise de Oliver Sacks între anii 2013 şi 2015 şi au apărut mai întâi în The New York Times, bucurându-se de un enorm succes. Ele oglindesc întreaga sa existenţă şi în acelaşi timp pot fi privite ca o odă adusă unicităţii fiecărei fiinţe umane şi ca o mărturie de recunoştinţă pentru darul vieţii.
Un picior de sprijin (2023) ,
În mișcare. O viață (2023) ,
Unchiul Tungsten (2023) ,
Fluviul conștiinței (2023) ,
Revenirea la viaţă (2023) ,
Toate la locul lor (2023) ,
Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie (2023) ,
Recunoștință (2023) ,
Halucinaţii (2023) ,
Muzicofilia (2023) ,
Detalii produs
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Biografii, memorialistică, publicistică și eseuri >> Cărți Publicistică, eseu
Speciale >> Doctori în cărți
Din blogul Cartepedia
,,Pentru cea mai mare parte dintre oameni, bătrânețea și boala sunt motive de adâncă durere, de frustrare, de disperare. Iar apropierea morții este de-a dreptul un motiv de panică. Nu la fel se pare că......“
citește mai mult,,Bătrânețea și boala te pot ajuta să devii un bun filozof al vieții, mai ales atunci când știi că trebuie să fii recunoscător pentru ceea ce ți s-a oferit, sau ai oferit lumii. Oliver Sacks scrie patru......“
citește mai multOpinii editoriale
„Spre deosebire de alţi scriitori care au dat mărturie despre moarte privind-o drept în ochi, Sacks nu a insistat pe tema bolii lui, a greutăţilor fizice şi spirituale pe care le înfrunta. Nu numai că a reuşit să-şi găsească liniştea interioară, dar a transpus-o splendid în aceste eseuri. A descoperit cum poţi privi pozitiv orice lucru, inclusiv propria fragilitate resimţită tot mai acut. Paginile lui delicate le oferă cititorilor acelaşi sentiment de împăcare şi, într-adevăr, de recunoştinţă.”
New York Magazine