Geometrie și finețe

"Autorii despre care vorbesc în această carte pot fi recunoscuți îndată printr-un contur net al ideilor, printr-o dicțiune a lor, printr-un demers ce se lasă urmărit în toate etapele sale. Fie că se supun unui proiect analitic sau unuia sintetic, ei aduc lucrurile la o transparența lămuritoare, edificatoare. Transparența care, departe de a fi una simplă, tranzitiva, se vădește a fi purtătoarea unei aure de reflexivitate – semn al implicării, al învestirii personale. Nimic nu este întâmplător în scrisul lor, totul este articulat și motivat, respirând rigoare intelectuală și formală, fără că viață să lipsească și fără că multiplicitatea ființei și a operei să fie sacrificate unei omogenizări forțate a cunoașterii. Incongruență, încâlceală, intortocherea, flascul, malosul – toate aceste forme de improvizație, neglijență, confuzie ori lipsă de talent – de atâtea ori supărătoare la lectură altor critici – unii dintre ei chiar importanți – sunt înlocuite aici de o limpiditate iradianta. Admir la criticii „mei” puterea de a face din exegezele lor acte clare și suverane. Ei pot fi oricând citiți pentru ei înșiși, că niște adevărați scriitori."-

"Textele critice ale lui Mircea Martin mi-au dat întotdeauna (dar parcă numai mie?) un sentiment de siguranță. Simți că în ele nu e vorba niciodată de simple opinii, ci de certitudini întemeiate pe o îndelungată reflecție și un bagaj cultural de certă apartenență europeană. Puțini critici români de azi pot provocă acest sentiment stenic că te afli în față unui intelectual adevărat, care nu se joacă cu cuvintele, cu punctele de vedere susținute, cu atât mai puțin cu ideile. Scrisul sau înseamnă aprofundare, revenire, nuanțare și, dincolo de toate, plăcere, afinitate electiva."-