Cioran sau un trecut deocheat

"Studiul Martei Petreu ne reaminteste, daca mai e nevoie, iar eu cred ca este, ca asa-zisa perioada de aur a culturii romane a coincis cu optiunile politice nefericite ale celor ce-o slefuiau. Cred ca volumul Cioran sau un trecut deocheat e un bun aide-memoire pentru momentele cind simtim nevoia sa ne batem prea tare cu pumnii in piept si sa ne laudam zgomotos cu valorile nationale. Am remarcat preferinta autoarei pentru sursele bibliografice romanesti privitoare la raporturile dintre intelectuali si Garda de Fier. Abordarea unor probleme atit de spinoase, aproape exclusiv din propriul pridvor, confera pe alocuri efortului de documentare un aer parohial. Fara indoiala, ramine laudabila mentinerea unei perspective echilibrate de la inceput pina la sfirsit."

"Ca filosof liric, Cioran imi place. Asa ca am scris texte – frumoase, imi place sa cred – despre sursele lui filosofice, despre felul cum l-a conectat boala la revelatia mistica, despre relatia lui, de mistic refuzat, cu Dumnezeu... Cioran este un autor pe care il iubesc. El incarneaza greul de a fi om. Greul pamintului. Cind am scris cartea mea despre trecutul politic al lui Cioran, mi-am imaginat ca fac un mare serviciu culturii noastre – caci pun o problema delicata, o descriu, o documentez, cum se zice, iar apoi o rezolv, fireste dupa puterile mele. (…) Practic, Cioran sau un trecut deocheat este ca o operatie chirurgicala, garantind, prin precisa delimitare in timp si in texte a teritoriului legionar-bolsevic al lui Cioran, puritatea filosofica a restului operei cioraniene."

"Cine a citit corespondenta cioraniana isi aminteste ca despre trecutul deocheat vorbea, retrospectiv, insusi metecul din Paris. El nu ignora ambiguitatea cuvintului polisemic ce amintea si de caracterul nefrecventabil al acelui trecut, si de faptul ca el devenise astfel in virtutea unui „deochi“, a farmecelor, a unei meniri magice, capabile sa transforme binele in rau si bunele intentii in dezastre. Prin asemenea fante, cartea despre tineretea zbuciumata a lui Cioran scrisa de Marta Petreu poate fi interpretata si ca o scriere-avertisment ce isi depaseste mizele declarate, inscriindu-se in seria destul de putinelor carti-manifest ale culturii noastre. Ea pledeaza pentru rationalitate, luciditate si responsabilitate, pentru asumarea riscului de a spune lucruri neplacute."

"Demers de pionierat la sfirsitul anilor ‘90, cind asemenea devoalari ale „idolilor culturali“ interbelici erau inca riscante – chiar si dupa aparitia studiilor lui Z. Ornea sau a Jurnalului lui Mihail Sebastian –, investigarea textelor extremiste cioraniene, de la articolele despre Hitler, Legiune si Capitan pina la fulminanta Schimbarea la fata a Romaniei, isi pastreaza intacta prospetimea contondenta. Un trecut deocheat… nu intra in logica avocateasca a pledoariilor pro- sau contra, ci mai curind intr-o logica terapeutica, vizind cauterizarea „chirurgicala“ a zonelor maligne, de apologie a dictaturii menite sa puna „tara la teasc“.
Inovatoare si indrazneanta, vadind curaj al ideilor si un spirit cioranian pe care-l ilustreaza si rascumpara, Cioran sau un trecut deocheat ramine un reper in exegeza despre tineretea extremista a unui spirit anarhic ce continua sa „faca valuri“, iata, si postum, la centenar..."

"Am avut naivitatea, cind mi-am scris cartile, sa cred ca fac un serviciu culturii romane in intregul ei. Stiam ca dupa caderea comunismului vom fi obligati sa evaluam si trecutul de dreapta, nu numai pe acela de stinga. Am crezut si cred si acum ca exista destule forte intelectuale in Romania pentru a putea face o evaluare corecta si a ideologiei totalitare de dreapta, si a celei de stinga. Ma tem ca nu am fost inteleasa si ca tablourile istorice si ideologice pe care le-am propus eu au fost adesea trivializate de comentatori.
Cinstit vorbind, eu i-am facut lui Cioran un enorm serviciu: am pus problema frontal, l-am acuzat cit de mult mi-au permis textele, l-am scuzat cit de mult mi-au permis textele. Si mi-am pus mina in foc pentru restul operei lui, ca nu este contaminata de legionarism, hitlerism sau, generic vorbind, de totalitarism. Discutia amanuntita asupra lui era inevitabila in Occident – asa ca mi s-a parut frumos sa pregatesc din vreme contributia romaneasca la dezbatere."

"Marta Petreu are dreptate sa constate ca tinarul Cioran, autorul Schimbarii la fata a Romaniei rastoarna raportul dintre cauze si efecte atunci cind spune ca „Deficientele actuale ale poporului roman nu sint produsul «istoriei» sale; ci istoria aceasta este produsul unor deficiente psihologice structurale”, rezolvind chestiunea in cheie herderiano-spengleriana (prin recursul la Volksgeist). Dincolo insa de situarea in raspar fata de Blagain raport cu descifrarea enigmei tacerii de o mie de ani a romanilor, si in raspar cu optimismul – implicit – rebrenian, Cioran ramine cantonat in aceeasi viziune asupra trecutului, alimentata subteran de vituperarile profetului Ieremia."