Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici

"La virste si in locuri diferite, confruntati cu probleme diverse si cu intimplari dramatice, Norman Manea si Leon Volovici au meritul de a fi intretinut, in convorbirile lor, «normalitatea dialogului» indiferent de tulburarile din jur, de a fi mentinut «ritmul interogatiei de sine» si de a fi reusit (tot cu expresia lui Norman Manea, la care probabil ar subscrie si Leon Volovici) «sa ma prezint convertit, in sfirsit, la mine insumi»."

"Raspunsurile oferite de Manea la atent formulatele intrebari ale lui Volovici sint elaborate, aducind in prim-plan propriile reactii si opinii, dar si o intreaga biblioteca de articole, documente de epoca, exemple edificatoare menite sa ii sprijine, justifice, structureze coerent si profesionist interventiile."

"Cele cinci sute de pagini, dincolo de a transmite adevarurile rationale, verificabile, oglindesc mai ales sinceritate interioara, autorul gasind tonalitatea justa, registrul pertinent pentru a surprinde raportul, nu neaparat reciproc, dintre individualitate si derularea practica a unei existente. Relatarea drumului unei existente este poate la fel de complex ca si construirea sinelui real, deoarece dificultatii de a se privi in fata i se adauga dificultatea expresiei, dificultatea de a face transparenta substanta, densitatea. Lipsa patetismului si evitarea victimizarii face ca intre scriitor si cititor sa se instaleze o anumita incredere in parcurgerea drumului pe care il traseaza autorul, unind mereu doua sau mai multe puncte, momente, locuri, euri, universuri, manifestari ale prezentei in lume, ori eul fluctuant si scriitura care incearca sa-l fixeze."

"Sertarele exilului este o carte incitanta, un mozaic de evocari incarcate de dramatism si melancolie, de subtile pasaje eseistice, de analize lucide si opinii pe cit de limpezi, pe atit de echilibrate. Cartea unui “spirit european”, in intelesul pe care noi il dam acestui termen, a unuia dintre cei mai inteligenti si cultivati prozatori romani, cu atit mai pretioasa, cu cit, prin unele dintre temele ei, dar si prin felul de a gindi al autorului, se aseaza la un inceput de drum in cultura romana."

"Identitatea nu este sinonima cu buletinul de identitate. Scriu aceste rinduri de incheiere in preajma unei intoarceri in Romania noastra trista, plina de umor. S-ar putea sa descopar ca nu e chiar atit de trista si ca am destul umor ca sa ma prezint convertit, in sfirsit, la mine insumi, asa cum ma dorise mereu Patria si cum imi tot repeta ca sint."