Eu sunt Maia

La vremea asta joc. Joc şi interpretez tot felul de personaje. Potrivite pentru vârsta mea, pentru experienţa mea, pentru viaţa pe care am trăit‑o. Joc şi particip în tot felul de spectacole, evenimente artistice. Mă pregătesc aşa cum o fac de‑o viaţă: mai întâi citesc textul (de şapte ori fiecare replică, apoi totul), repet mişcarea, respect indicaţiile. Dar, mai ales, mă documentez: citesc, ascult (muzică şi poveşti), încerc să reconstitui fapte reale sau să‑mi imaginez o epocă, o lume. Uneori reuşesc, alteori doar îmi închipui. Dar pentru mine e foarte important. Învăţ, studiez, descopăr.

„Vreau să vină vara, MAMĂ, să nu mai cari lemnele din magazie până la etajul doi, unde‑i apartamentul nostru. Dimineaţa şi seara. Vreau să vină vara, să stăm cu geamurile deschise, larg deschise, zi şi noapte. Vreau... Mama, Sara Morgenstern, născută Rappaport, îmi spunea: – Stai puţin, ai răbdare! Întâi vine primăvara. Şi începea să cânte. Mama cânta tot timpul. Vine, vine priiiiimăvaraaaa Se aşterne‑n toooooaaaată ţara Floricele pe câmpiiiiii Hai să‑le‑adunăm copiiii! – Când vine, mamă? Când vine? – În martie, keţală! – Daaaa, siiiigur! Mi‑ai promis de 1 martie, şi uite ce frig e! Şi plouă! Şi ninge... Şi e zloată! – Nuu, draga mea, nu! Asta e zăpada mieilor. Se topeşte imediat. Dar, uite, îţi promit că de 8 martie o să fie frumos!”