Jurnalul fericirii

Cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea Monahului Nicolae Delarohia (29 iulie 2012), Polirom editează o variantă inedită a Jurnalului fericirii, după manuscrisul aflat la Mânăstirea „Sfânta Ana”, Rohia.

În vara anului 2002, în arhivele Mânăstirii „Sf. Ana” Rohia a fost descoperită o dactilogramă – din păcate, incompletă – conținând o variantă a Jurnalului fericirii. Prima întrebare care s-a pus a fost: era vorba de varianta a doua a Jurnalului fericirii sau de o a treia variantă, rezultată din dorința autorului de unificare a primelor două? Un singur lucru era cert: această variantă era diferită de cea publicată în 1991 la Editura Dacia (și reluata apoi în alte opt ediții).

Jurnalul fericirii a avut un destin dramatic înainte de 1989. Scris între anii 1969 și 1971, a fost confiscat de Securitate pe 14 decembrie 1972, dar în 1975 i-a fost restituit autorului, în urma unui memoriu. Între timp însă Steinhardt rescrisese din memorie Jurnalul. Ulterior, el a trimis copii ale celor două variante mai multor prieteni, inclusiv Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca. Acestora le-a mărturisit și că intenționa să unifice cele două variante – acesta fiind cel mai puternic argument în sprijinul ideii că dactilograma de la Rohia reprezintă varianta-sinteză a primelor două.