Sexul şi capitalul. O teorie a filmului românesc

Cartea de față trebuie citită ca o formă de grevă, prin care Bogdan Popa oprește munca în favoarea capitalului pentru a gusta puțin din plăcerile „rușinoase” ale unei sexualități eliberate. Autorul este atipic pentru spațiul românesc, și asta nu doar din cauză că s-a format profesional în științele politice, dar
scrie despre cinema, ci mai ales pentru că reușește să păstreze un echilibru greu de atins între un ton academic, plin de referințe critice, și o serie de observații radicale, care au rolul de a deranja sau măcar de a incita cititorul. În Sexul şi Capitalul. O teorie a filmului românesc aceste calități sunt folosite pentru investigarea relației dintre cinematograful Noului Val și cel socialist, considerat adeseori un simplu „gunoi istoric”, cu scopul de a evidenția nu atât diferențele estetice, de care sunt interesate majoritatea studiilor, ci modificarea relațiilor de producție care, la rândul lor, influențează felul în care gândim „realitatea”, „munca” și „sexualitatea”.

Sub forma unui ghid practic, Sexul și Capitalul îți sugerează ce să faci atunci când sexul nu este bun, etic, sănătos, alb, dezirabil, modern, românesc ori occidental. Prin atragerea
cititorului în practici absurde şi ireale, cartea respinge tot ceea ce este definit ca realitate dată, considerată „naturală”. Teoria mea anticapitalistă este derivată din contrastul dintre filmele „gunoi”
ale socialismului şi cinematograful de artă contemporan. Producţii cum sunt Răscoala, Racheta albă, Imposibila iubire, Sfârşitul nopţii, cântecul Romicăi Puceanu – „Un ţigan avea o casă”, Proba de microfon ori cadrele propagandei din Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu sunt analizate ca având valoare în relaţie cu cinematograful Noului Val Românesc.