Reformele teatrului în secolul reînnoirii

„Prima mea carte. Eram tânăr, un an mi se părea mult și atunci se agrava rana care, tocmai cu un an mai devreme, se deschisese când, singur pe o plajă, citisem înmărmurit celebrele teze maoiste din iulie 1971. Destinul mi-a fost pecetluit de temeri, înfrângeri și amenințări. Pentru a le evita, mă decideam să plec lăsând în urmă o viață începută, ca și acest proiect neîmplinit.

Teatrul s-a modificat odată cu apariția regiei ai carei protagoniști, de la Stanislavki și Meyerhold la Artaud și Brecht, l-au criticat sau i-au intentat procese violente, pentru a-l ameliora și integra în modernitate. Aici încerc să reunesc cele mai reprezentative poziții teoretice care s-au formulat în secolul reînnoirii generalizate, care a fost veacul trecut. Secolul XX, secolul reformelor unde se succed utopiile ce își răspund, dialoghează și construiesc împreună arhitectura unui teatru dorit, chiar dacă nu întotdeauna împlinit. Ea e obiectul cărții de azi.” - George Banu