Într-un orăşel minier din Midwest, orăşelul fără nume şi fără culoare, doctorul ia cuvântul, la momentul intrării în secolul XX. Dumnezeu, declară el, a creat lumea în şase zile, apoi s-a odihnit, dar procesul nu s-a oprit acolo. Printre noi umblă, fără să o ştie nici ei, oamenii celei de-a opta zi.

Pentru familia Ashley urma un an greu. John avea să fie acuzat de crimă, iernile aveau să fie din ce în ce mai lungi. După evadarea lui nimic nu avea să mai fie niciodată la fel, noroc cu oamenii ceilalţi, care trăiesc în munţi şi cu care nu vorbeşte, nimeni, niciodată. Ei sunt printre ultimii care mai cred în sfinţi, ultimii care au mai avut răbdare să aştepte.

E bine că John e bine, a ajuns până în Chile, e trist că e departe, nu e drept, dar şi acolo aveau nevoie de el. Şi ce bine că, după moarte, urmează trecutul.

Un final ambiguu, la care nu ştii dacă eşti trist sau dacă ai învăţat ceva. E bine totuşi de ştiut că, măcar în cărţi, mai există oameni ca John Ashley.