Cu Jean Paul Sarte am făcut “cunoştinţă” în Greaţa, acea scriere splendidă şi tristă. Aici am descoperit la Sartre faimoasele idei existenţialiste. În Zidul, scriitorul s-a inspirat din experienţele sale, fiind voluntar în Războiul Civil din Spania. Avem cinci nuvele: Zidul, Camera, Erostrat, Intimitate şi Copilăria unui stăpân. În fiecare dintre acestea ni se dezvăluie alegeri proaste ale personajelor, sentimente puternice de angoasă, probleme existenţiale şi mai mult decât orice, ni se înfăţişează omul decăzut, fiinţa bătută de soartă. Această carte nu îţi oferă cheia către o noapte mai suportabilă, dimpotrivă, îţi trezeşte demonii şi te constrânge să îţi pui întrebarea, poate absurdă: cât poate suporta un om? Suntem puşi în faţa unor oameni aflaţi la limita umanităţii, în faţa celor ce se luptă pentru supravieţuire, ştiind cu certitudine că vor muri. Sunt oameni care au ajuns să privească viaţa ca o umbră a ceea ce ar fi putut să fie, au impresia că vor să denatureze eternitatea, dar ajung să nu înţeleagă nimic din ea.