Tânărul compozitor Șostacovici a intrat în atenția marelui Stalin. După ce a fost ridicat în slăvi datorită Cântecului Contraplanului, coloana sonoră a filmului Contraplanul, acesta se trezește cu interzicerea operei Lady Macbeth din Mtensk care este, conform Pravda, brambureală în loc de muzică. Zăpăcit de normele stricte ale partidului, de cenzură și de epurările care se fac peste noapte, compozitorul trăiește sub o frică constantă. Deși cu opere interzise, opere care se bucură de succes în afara Rusiei, Șostacovici este trimis în America pentru a susține discursuri înflăcărate despre viața ideală pe care comunismul o clădește. Prins între ciocan și nicovală, artistul își face auto-critica, conform educației bolșevice, însă într-un cu totul alt mod decât cel preferat de partid. Șostacovici se întreabă, în primul rând, ce vor însemna el și muzica lui pentru istorie, cum poate supraviețui un artist și opera sa într-un regim dictatorial în care arta pe care o faci îți poate aduce moartea ție și familiei tale.
Cu sensibilitatea și inteligența specifice, Julian Barnes îndrăznește să se afunde în mintea și sufletul lui Șostacovici, oferind cititorului o incursiune în viața unuia dintre cei mai talentați compozitori care au creat adevărate capodopere sub un regim dictatorial și care au suferit datorită geniului lor, trăind constant cu teama că talentul lor nu se va vedea vreodată de noroiul și de mizeria comunistă care au îngropat un neam și o țară.
