Spre bucuria noastră, a fost în sfârşit publicat în 1974. Încă de atunci, a rămas o carte de bază a literaturii americane.

Nu, nu avem de-a face cu un om nemulţumit cu suferinţele reale, care încearcă să îşi impună alte suferinţe metafizice, închipuite. Robert M. Pirsig scrie despre un om aflat în faţa unor întrebări existenţialiste, epistemologice, logice şi chiar unele bazate pe filosofia ştiinţei. Sunt întrebări destul de clar concepute, diversificate. Este un drum întortocheat, un labirint al minţii.

Avem un protagonist enigmatic pe drumul auto-descoperirii de sine. El iniţiază o călătorie pe motocicletă, alături de fiul său şi de doi prieteni apropiaţi. Rândurile cărţii sunt gândurile personajului principal, căruia nu îi displace să ducă până la capăt un gând deprimant, nu încearcă să îi reziste, dimpotrivă, viziunea lui plăsmuieşte realitatea. Întrebările lui încununează filosofia.

Nu vom şti niciodată cu exactitate ce s-a rupt în el, dar ruptura există. Metafora se dezvăluie în încercarea spiritului de a se repara.