Grant Morrison poate să fie un scenarist genial (Batman: Arkham Asylum sau All-Star Superman) dar în Wonder Women: Terra Unu e pe un film pe care cred că nici nu-l înțelege, nici nu-i place. Probabil că a încercat un tribut adus mai degrabă soților Marston decât personajului și a încercat să revitalizeze imaginea proto-feministei care este Wonder Woman, dar i-a ieșit o glumiță de care nu prea ai cum să nu râzi.

Nu-mi aduc aminte să o fi văzut vreodată pe Wonder Woman mai apropiată de femeile lui Eric Stanton ca în Terra Unu. Mai clar: frunzărește puțin cartea și ai să vezi că ai să o cumperi și ai să o poți păstra inclusiv pe masa din sufragerie fără nici un sentiment de vinovăție (smiley face).

Banda desenată, totuși, e faină. E ușor delirantă, cam cum e și filmul, dar distractivă, categoric merită să fie în biblioteca oricărui admirator de super eroi, adolescent întârziat, iubitor de bandă desenată sau pur și simplu cititor fără preconcepții care știe că există viață și după Joyce, Mann sau Pynchon.