Majoritatea românilor emigrează în Occident în căutarea unui job mai bine plătit și al unui nivel de viață ceva mai ridicat. Nu a fost însă și cazul jurnalistului și artistului polivalent, Jean-Lorin Sterian, care a decis să facă „o cură” de Berlin strict pe fondul unui moment de criză existențială, într-un moment în care nimic din ceea ce făcea în țară, nu îl mai mulțumea. Așadar, în căutarea inspirației. Iar aceasta, deși nu a venit de bună voie, i-a fost curând strunită prin intermediul unui workshop gratuit de creative writing, organizat special pentru imigranți de către un oarecare Uli Dorfmeister, scriitor german minor. Tema aleasă: prostituția. 

Cursanții își fac tema sârguincioși, workshopul se încheie cu succes, și fiecare își vede mai departe de ale sale, fără a se gândi prea mult la ce avea să se întâmple cu roadele muncii lor. Dar vor afla în curând că scriitorașul neamț a publicat prozele lor într-un volum ca și cum ar fi fost scrise de el. Așadar, furt intelectual în bună regulă. Deși ar fi putut să îl dea în judecată, foștii cursanți decid să procedeze într-o manieră mai soft: fiecare dintre ei, să publice volumul în propria țară, specificând însă numele tuturor autorilor, apoi să îi trimită câte un exemplar „profului” lor, cu dedicația: To Uli Dorfmeister, from his bitches. Whoreshop este varianta alcătuită de  Jean-Loren Sterian. 

Deși s-a născut dintr-o joacă, dintr-un pariu pierdut, dar recâștigat, volumul de proze scurte așa-zis pornografice, este binevenit pe piața de carte de la noi. Nu că am fi dus lipsă de literatură erotică sau pornografică, ci tocmai pentru în cadrul acestuia, conceptul de literatură „de budoar” este binișor reconfigurat, în parte și datorită diferențelor stilistice și tematice generate de diversitatea etnică și culturală a autorilor. Astfel, vedem cum ideea de prostituție, poate îmbrăca haine dintre cele mai diverse, făcând „casă bună” cu toate stilurile literare: comedie, comedie neagră, dramă, tragedie, absurd. În ciuda diferențelor de perspectivă literară, volumul se bucură totuși de unitate, părând chiar a fi scris de o singură persoană. Și aceasta deoarece fiecare dintre cele 14 proze este scrisă cu maximum de naturalețe. Ceea ce spune multe despre modul în care ar trebui să ne raportăm la tema dată: prostituția, vrem sau nu vrem să acceptăm, face cumva parte din viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi.