Ursul și-a rătăcit pălăria. Și o caută peste tot și întreabă de ea toate animalele pădurii. Dar nimeni nu pare să o fi văzut-o. Sau aproape nimeni... Căci, la un moment dat, intră în scenă un proverb care spune că „cine se scuză, se acuză”. Dar ursul nu pare să fi auzit de acest proverb și nici prea multă atenție nu pare să aibă. Așa că, fiind mai degrabă preocupat de ideea de a-și găsi pălăria decât de pălăria în sine, trece pe lângă făptaș și merge mai departe, tot mai departe, la braț cu naivitatea. 

Pentru că, dragi copii, această poveste scurtă și simplă, este despre naivitate. Este, un pic, și despre perseverență, și despre faptul că e bine să fii bun, să nu acuzi pe nimeni fără dovezi. Dar când dovezile sunt clare „ca bună ziua”, tot la naivitate ajungem. Așadar, atenție sporită pe unde treceți, căci adevărul este de fiecare dată mai aproape decât credem noi.