De ce am mai citi astăzi Shakespeare? Pentru că scriitura lui a rămas pentru totdeauna etalon de stil. De ce am citi chiar Visul unei nopți de vară? Pentru că, dincolo de magie și de orice tip de regie, propune o temă ce va fi de-a pururi actuală. Sau vi se pare că azi nu mai sunt tineri ce se îndrăgostesc de oameni ce nu le împărtășesc sentimentele? Ori credeți că povestea aceea cu căsătoriile impuse de părinți nu se mai regăsește și astăzi prin diverse societăți cvasi retrograde? Dacă da, vă înșelați. „Toate-s vechi și noi sunt toate”, cum scria și un alt mare clasic, al nostru etern Eminescu. Și așa va fi, cu siguranță, pentru totdeauna.

Iar dacă această expunere vi se pare cumva fatalistă, am și varianta de rezervă. Haideți să citim întreaga piesă prin ochii lui Puck. Să ne amuzăm și-atât. Să ne facem că visăm. Uneori ne poate face bine. Așa cum, uneori, ne vine să dăm vina pe duhurile rele pentru orice nereușită a noastră. Și, hai să fim sinceri: câți oameni nu umblă pe străzile de astăzi, purtând impasibili, ba chiar cu mândrie, capul de măgar al ignoranței celei de toate zilele?

Așa că, oricum am pune problema, Shakespeare este nemuritor, iar Puck îi este pe veci credincios purtător de torță.