Mary Panton este o tânără văduvă engleză ce locuiește pentru o vreme în vila unor prieteni italieni, în apropiere de Florența. Un fost prieten al tatălui său, diplomat de carieră, o curtează insistent. Dar pentru că în scurta ei căsnicie nu i s-au îndeplinit câtuși de puțin visurile romantice legate de iubirea ideală, ea ezită să-i dea un răspuns ferm, oscilând între confortul și poziția socială pe care i le-ar fi putut oferi acesta și păstrarea unei speranțe legate de trăirea iubirii adevărate. Așadar, își amână răspunsul pentru doar trei zile. Dar cum „nu aduce anul ce aduce ceasul”, tocmai în acest interval i se întâmplă poate cea mai marcantă experiență din viața ei: chiar în momentul în care visul ei de iubire era pe punctul de a se împlini, din cauza unei ezitări, acesta se transformă în cel mai mare coșmar al vieții ei, în urma cărui se va vedea nevoită să își reconfigureze planurile de viitor, departe de orice asemănare cu trecutul și prezentul.
Pe W. Somerset Maugham l-am descoperit datorită romanului „Vălul pictat”, iar „Catalina” l-a înscris definitiv pe lista autorilor mei favoriți. „Vila de pe colină” vine să confirme la rândul său că avem de a face cu un autor de geniu. Întrucât, în ciuda faptului că fiecare dintre cele trei romane citite până acum au fost complet diferite ca ritm și subiect, fiecare s-a ridicat la înălțime, grație capacității autorului de a crea atât personaje deosebit de veridice, cât și o atmosferă specifică fiecărui subiect abordat, în funcție de mediu social, geografic, cultural și istoric în care acesta este plasat.
