Apărut în 1939, în plin război, romanul a fost de la bun început un succes. Viaţa brută a fermierilor ruinaţi de Marea Criză din perioada interbelică, la care s-au adăugat mai mulţi ani secetoşi şi o politică agricolă bazată pe monoculturi ce ruinau solul, este prezentată în toată durerea şi nobleţea ei. Naraţiunea ne poartă pe urmele familiei lui Tom Joad bătrânul, care, ruinat de recolte proaste şi neputând face faţă dobânzilor, părăseşte terenul arendat de multă vreme şi porneşte cu toţi ai lui în căutare de muncă.
Durerea părăsirii locurilor natale este accentuată gradual de întâmplările grele ce le îndură pe drum, de respingeri şi abuzuri, ce duc la dezumanizarea unora şi la măreţia altora. Mânia ce cuprinde marea masă a acestor călători ce colindau ţinuturile în căutare de lucru, va fi greu de stăvilit. Totuşi, există multă măreţie în suferinţa acestor oameni, devotament şi credinţă într-o viaţă curată şi dreaptă. Ce poate fi mai uman decât gestul bărbatului care îşi donează mâncarea unei fetiţe şi acceptă să moară de foame fără să oprească nimic pentru el? Împreună, această familie răzbate, cu toate că îşi pierde o parte din membri, că pierd tot ce au mai de valoare, dar păstrează lucrul esenţial: umanitatea.
