Deși recunoscut ca scriitor francez, Albert Camus s-a născut și și-a petrecut prima parte a vieții în Algeria, țară pe care o și declară ca fiind adevărata sa casă. Ba chiar și după ce s-a stabilit în Franța, a continuat să revină regulat în țara natală, alegându-și invariabil, ca loc de refugiu, orașul Oran. În scurtele proze reunite în volumul „Vara”, el realizează, din fragmente, o scurtă monografie a acestui oraș algerian. Astfel, aflăm că în Oran religia este aceea a pietrei și a plictisului (numit în altă parte și Minotaurul ce-i devorează pe oranezi), că este un oraș ce nu a dat lumii personalități culturale, dar în care marile mituri ale omenirii prind viață și sens, că între Oran și Alger, cele două orașe mari ale Algeriei, există o dușmănie perpetuă și mai ales că acesta este un oraș „somnambul și frenetic”, cu tineri frumoși și veseli. 

De este sau nu Oranul așa cum îl descrie Camus, nu putem ști decât dacă mergem acolo să ne convingem. Dar și dacă nu este așa, maniera poetică și cordială în care acesta își descrie orașul de suflet îl transformă, fie doar și numai în mintea cititorului, într-un paradis deșertic, dar totuși plin de viață, un loc în care lumea nu se grăbește spre năruire, ca-n alte orașe mari, culturale, ci se bucură din plin de fiecare plăcere a naturii și a vieții.