Vama fantomă este povestea călătoriei lui Milo într-o lume în care toate abstracţiunile cu care lucrăm în mod curent prind viaţă, în care tot ce e fundamental şi de la sine înţeles ia formă reală şi poate fi înţeles şi perceput cu simţurile care, altminteri, ar fi rămas amorţite. Numerele prind viată, Literele se vând la târg, la fel şi cuvintele, toate culorile lumii sunt dirijate de o orchestră neştiută (fapt ce va certifica, dacă mai era nevoie, că doar muzica poate ţine lumea în frâu), sunetele lumii sunt preparate în laborator de către doctorul în disonanţă Cacofonus A. Discord, raţiunea ia dimensiuni spaţiale pentru că, dacă vei sări la Concluzii, vei constata că lucrurile par frumoase din depărtare, dar dezamăgirea va prinde proporţii când vei observa cât timp trebuie să pierzi pentru a înota singur din Insula Concluzii spre drumul firesc al gândirii.
Citatul preferat? „Ştiai că sunt aproape la fel de multe varietăţi de tăcere câte sunete există? Ai auzit vreodată liniştea minunată de dinaintea zorilor? Sau tăcerea şi calmul de după furtună? Poate cunoşti tăcerea ce se aude când nu ştii răspunsul la o întrebare, încremenirea unui drum de ţară noaptea, pauza plină de tensiunea aşteptării dintr-o cameră înţesată de lume, când cineva urmează să ia cuvântul ori, cea mai frumoasă dintre toate, clipa de după ce se închide uşa şi ai rămas singur în casă“.
Vama fantomă îi va învăţa pe copii că nimic nu trebuie să fie de la sine înţeles şi că nimic nu trebuie să rămână nechestionat dar şi că nu există abstractiuni pe care imaginaţia să nu le poată concretiza. Alice din Ţara Minunilor şi-ar dori, nu mă îndoiesc, să treacă măcar o dată dincolo de Vama fantomă.
